CENTENAR. Temeri interbelice ep. 2

Scris pe 8 iunie 2018

Așa cum vă povesteam deunăzi, presa interbelică și societatea civilă a vremurilor erau mereu cu ochii pe autorități și aduceau problemele comunității în discuție parcă un pic mai aprig decât o face presa de astăzi.

Așa cum vă povesteam deunăzi, presa interbelică și societatea civilă a vremurilor erau mereu cu ochii pe autorități și aduceau problemele comunității în discuție parcă un pic mai aprig decât o face presa de astăzi. Dacă în episodul precedent vă povesteam despre furia presei atunci când strada Colței era pe cale să fie demolată, astăzi avem un subiect chiar și mai greu: mass media interbelică deplângea faptul că bucureștenii nu știu să păstreze vechile monumente ale capitalei așa cum o […]
Dacă în episodul precedent vă povesteam despre furia presei atunci când strada Colței era pe cale să fie demolată, astăzi avem un subiect chiar și mai greu: mass media interbelică deplângea faptul că bucureștenii nu știu să păstreze vechile monumente ale capitalei așa cum o fac vesticii. Mai mult, se critica dur faptul că singurele monumente lăsate în pace sunt… bisericile!

”Distrugerea fără milă a acelui fin sentiment al trecutului nu dovedește, desigur, nici urbanistică modernă, nici spirit progresiv, ci un semidoctism de care se pot mândri numai mahalagiii”, nota Felix Aderca în nr. 447 al Realitatea Ilustrată, din 14 august 1935. Și continua spunând că, în acest timp, ”la Roma se distrug azi toate blockhausurile (n.r. – blocurile de apartamente) care, din lipsă de respect și neștiință, s-au construit pe o cale imperială”, pe când la noi ”hanurile din veacul trecut au dispărut toate, iar turnul Colței nu l-am reclădit și nu avem de gând să o facem”.

Și, trist și adevărat, vorbim de niște temeri în ceea ce privește viitorul arhitectural al Bucureștiului manifestate înainte ca multi-lateral-creativul comunism să schimbe cu totul fața orașului în rău. ”Noroc” că, timp de 50 de ani, în presa comunistă nimeni nu va mai fi avut curajul să critice autoritățile. Și, ca s-o spunem pe cea dreaptă, nici Bucureștii de azi nu se mândresc cu mult mai multă sevă revoluționară. Inerția, monșer.

Așa cum vă povesteam deunăzi, presa interbelică și societatea civilă a vremurilor erau mereu cu ochii pe autorități și aduceau problemele comunității în discuție parcă un pic mai aprig decât o face presa de astăzi.

Dacă în episodul precedent vă povesteam despre furia presei atunci când strada Colței era pe cale să fie demolată, astăzi avem un subiect chiar și mai greu: mass media interbelică deplângea faptul că bucureștenii nu știu să păstreze vechile monumente ale capitalei așa cum o fac vesticii. Mai mult, se critica dur faptul că singurele monumente lăsate în pace sunt… bisericile!

”Distrugerea fără milă a acelui fin sentiment al trecutului nu dovedește, desigur, nici urbanistică modernă, nici spirit progresiv, ci un semidoctism de care se pot mândri numai mahalagiii”, nota Felix Aderca în nr. 447 al Realitatea Ilustrată, din 14 august 1935. Și continua spunând că, în acest timp, ”la Roma se distrug azi toate blockhausurile (n.r. – blocurile de apartamente) care, din lipsă de respect și neștiință, s-au construit pe o cale imperială”, pe când la noi ”hanurile din veacul trecut au dispărut toate, iar turnul Colței nu l-am reclădit și nu avem de gând să o facem”.

Și, trist și adevărat, vorbim de niște temeri în ceea ce privește viitorul arhitectural al Bucureștiului manifestate înainte ca multi-lateral-creativul comunism să schimbe cu totul fața orașului în rău. ”Noroc” că, timp de 50 de ani, în presa comunistă nimeni nu va mai fi avut curajul să critice autoritățile. Și, ca s-o spunem pe cea dreaptă, nici Bucureștii de azi nu se mândresc cu mult mai multă sevă revoluționară. Inerția, monșer.

(va urma)

Material realizat în cadrul „București-Centenar”- Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic


Current track

Title

Artist

Background